Ora locală 03:45, Norvegia, acasă.
Deși eram coborât din avion doar de câteva ore și deși condusesem pe o ploaie teribilă și deși era o Norvegie deja tristă ca toamna norvegiană însăși, m-a trezit gândul ăsta: a fi actor însemnă să trăiești periculos într-un mediu sigur, în căutarea continuă de a te cunoaște pe tine însuți prin diferite roluri scrise de alți oameni care au încercat și ei să se cunoască pe ei înșiși.
Sună academic, și nu neapărat în sensul bun al cuvântului.
Acestea sunt doar gânduri scrise în viteză la ora trei dimineața. Nu sunt scrise cu AI, deci sunt imperfecte, așa că nu le luați ca adevăruri verificate. Sunt doar analogii spontane într-o noapte norvegiană de octombrie.
Treaba bună este că, dacă ai curajul să ai curajul să te cauți, nu te plictisești niciodată: fiecare rol este nou și de fiecare dată, cauți ca și cum nu ai ști nimic despre meserie. În același timp știi foarte bine ce gust îți lasă în gură adevărul netrucat, chiar dacă el este înconjurat de mirajul neadevărat al decorului de teatru sau al platoului de filmare.
Acestea fiind scrise, încerc să mai prind o oră de somn, ceea ce vă doresc și vouă!