Bogdan Dumitrescu
Mulțumesc că ai acceptat să ne vedem. Contează mult pentru mine. Mulțumesc din nou!
Te-ai schimbat față de ultima dată când te-am văzut. Nu neapărat în rău, să nu mă înțelegi greșit. Ești cool, aproape sexy. Și pari mai tânăr, chiar dacă te-a cam părăsit părul. Eu nu cred vorba aia cum că „părul prost părăsește capul deștept”, sincer. Ba chiar cred exact opusul. „Părul deștept părăsește capul prost”, ăsta e opusul, ai prins ideea? Dacă stau să mă gîndesc mai bine, chiar cred că a doua variantă se potrivește mai bine cu capul de față, pardon, cu exemplul de față.
Mă rog, hai să fim politically corect și să nu ne luăm de aspectul fizic al persoanelor.
Și totuși, ce e cu kilogramele astea în plus? Arăți ca un bursuc în devenire… scuze, mă opresc, gata, m-am oprit.
Hai să trecem la altceva. Voiam să te văd. Nu îmi place să mă aud zicând asta, dar… mi-a fost al dracu de dor de tine toți anii ăștia. Adică, erau dimineți când mă trezeam mirosind perna care mi se părea că are mirosul tău, erau nopți întregi când mă trezeam strigându-ți numele, au fost ani în care te-am pomenit la toate ședințele de psihoterapie, nu știu dacă ai sughițat, probabil că nu.
Am schimbat 12 terapeuți și nici unul măcar nu a rezolvat cazul tău. Niște idioți, toți psihoterapeuții sunt, din punctul meu de vedere, niște șarlatani. Păcălesc oamenii pe bani mulți că e ok să trăiești cu căcatul ăsta de viață, că e ok să simți ce simți și că trebuie să accepți tot ce ți s-a întâmplat și pe toți oamenii care ți-au greșit. Măcar dacă ar face-o pe bani mai puțini, ce dracu!?
Mă rog, scuze, m-a luat valul, dar cum zic tot ei, „toate emoțiile sunt bune”! Toate emoțiile sunt bune, tu ce crezi? Nu-mi răspunde, era doar o întrebare retorică, nu mă interesează ce ai putea spune, mi se rupe!
Eu vreau doar să îți spun că te-am urât, că te urăsc chiar acum și că, probabil, te voi urî până la moarte și și după. Moartea ta, la ea mă refer, că sper să mori înaintea mea! Și după marea trecere, să te pregătești să ajungi în iad, că la all inclusiv 5 stele sper că ești conștient că nu ai nicio șansă!
Cam asta aveam de zis după toți anii ăștia în care nu mi-ai mai dat nicio veste. Gata, m-am liniștit. Probabil e ultima noastră întâlnire. E un procentaj destul de bun, până acum, zic eu: în ultimii 13 ani să ne vedem de două ori.
(Pauză)
Vrei să răspunzi, te rog?
Te-a sunat cineva de 5 ori până acum. Am numărat. Asta e a șasea oară. Apreciez că cel puțin ți-ai setat telefonul pe vibrații. Hei! Sună cineva, nu răspunzi?
E ok pentru mine, am zis ce aveam de zis, „ne vedem în altă viață, când amândoi vom fi pisici”, cum zicea Tom Cruise în Vanilla Sky, parcă, sau Penélope, sau așa ceva.
Dă-mi telefonul, dă-mi-l! Dă-mi telefonul, te rog!
(Ia telefonul și răspunde.)
(La telefon)
Da, bună ziua, spune!
(Ascultă.)
Nu poate să vorbească acum sau nu vrea să vorbească, nu știu. Cine întreabă?
(Ascultă.)
Cine ești, mai exact?
(Ascultă.)
Aha, am înțeles.
(Pauză)
Eu? Eu sunt… fratele tău.
[Pentru o interpretă: „Eu sunt… sora ta.”]
Da. Ok. Sigur. De ce nu?
(Pauză)
Scuze, nu pot să mai vorbesc, mi-a părut bine.
(Îi dă telefonul.)
E pentru tine, tata!
Publicat pentru prima dată astăzi pe RetroDag.
Textul poate fi folosit gratuit la audiții și examene de admitere, cu menționarea autorului.