RetroDag

🇬🇧 Read in English 🇳🇴 Les på norsk

Acum doi ani am antrenat o fostă studentă de la distanță, pe Zoom, eu fiind în Norvegia, ea în România. Întâlnirile s-au desfășurat în limba română, evident. Studenta a fost admisă la singurul program de master de actorie de film din România.

Mă gândesc la ceea ce am făcut bine în aceste întâlniri zoomate și le scriu aici, pentru că este probabil util să nu uit ce a funcționat. Deci, lucrurile pe care le-am făcut bine:

-nu am grăbit procesul;

-am fost ghidat doar de principiul lui Meisner: “A trăi cu adevăr în circumstanțele date de autor”;

-am stabilit obiective clare, pragmatice, realiste și realizabile de la o întâlnire la alta;

-am urmat zilnic tehnica pasului următor;

-am încercat să periodizez antrenamentul astfel încât vârful de formă să coincidă cu etapa competițională (cu examenul);

-am folosit întotdeauna “Magicul Dacă” al lui Stanislavski, pe care mi l-am tradus acum mult timp cam așa: Ce-ar fi dacă ceea ce este scris în text ți s-ar întâmpla cu adevărat, dincolo de actorie, dincolo de ce crezi tu că “ar trebui” din punct de vedere actoricesc?

-am fost realist și sincer în feedback-ul pe care îl dădeam la începutul și la sfârșitul fiecărei întâlniri;

-am urmărit și am reușit să creez o rutină zilnică pentru sportivul-actor;

-am provocat, am forțat limitele, dar am păstrat întotdeauna un echilibru între cerințele mele și posibilitățile momentului;

-nu am fost deloc interesat de “cum” se joacă, nu m-a interesat nimic estetic, nici dacă este “corect”sau “greșit”, ci doar dacă e credibil și de înțeles ce face și ce spune.;

-m-a interesat mai mult ce face decât ce spune;

-i-am sugerat să-și dea propriile răspunsuri, dar mai ales să-și pună propriile întrebări;

-nu am venit niciodată cu soluții, ci doar cu sugestii;

-am comunicat mereu sincer, de la egal la egal;

-i-am spus lucrurile bune pe care le făcea conștient, i le-am spus și pe cele rele, iar despre alte lucruri bune pe care le făcea inconștient nu i-am zis nimic, de teamă să nu stric. Doar m-am asigurat că le face de fiecare dată.

-am alternat antrenamentul tehnic cu antrenamentul fizic, emoțional sau strict rațional;

-am fost în permanență conștient de ceea ce făcea, de ceea ce nu știa încă, dar și de ceea ce începea să înțeleagă;

-m-am bucurat de fiecare secundă a întâlnirii.

În calitate de zoom-antrenor de actorie, am reușit în această rundă: studenta a intrat cu 9,66 la singurul Master al Actorului de Film din România, profesori Adrian Titieni și Emanuel Pârvu.

Au fost 2 săptămâni mișto